NOUTĂȚI

3 Iunie 2016 - Călin Buzoianu – candidat PNȚCD la Consiuliul Local Cluj-Napoca – Votați PNȚCD +++ 3 Iunie 2016 - Horea Dan – Presedinte PNȚCD Cluj la NapocaFM – Votați PNȚCD +++ 11 Mai 2016 - CINSTE, PROFESIONALISM ŞI CREDINŢĂ ÎN DUMNEZEU CÂTEVA MOTIVE PENTRU CARE MERITĂ ... +++ 9 Mai 2016 - CELEBRAREA ZILEI DE 10 MAI Marți, 10.05.2016 ora 13:00, vă i ... +++ 9 Mai 2016 - INVITAȚIE – Conferință de presă  – Omagierea zilei de 10 mai ! Marți, 10.05.2016 ora 15:30, vă i ... +++ 4 Mai 2016 - Întâlnire cu Octavian Buzoianu la PNȚCD Cluj INVITATIE Toți cei care doresc să ... +++ 28 Aprilie 2016 - Adrian Coroian, secretar general PNȚCD Cluj-Napoca, la emisiunea „Casa Poporului”, pe Look TV. http://looktv.ro/pntcd-doar-istorie ... +++ 27 Aprilie 2016 - Ramon Moldoveanu, secretar general al PNȚCD Cluj la Look TV http://looktv.ro/pntcd-doar-istorie ... +++ 19 Aprilie 2016 - Proiecte PNȚCD pentru Cluj Principalele idei pentru care vă r ... +++ 11 Aprilie 2016 - Comunicat de presă – Candidați PNȚCD Cluj In cadrul conferintei de presa de a ... +++ webdesign

Category Archives: Noutati

PNTCD sau despre unicul simbol al unei natiuni, Romania

După multe ezitări şi îndoieli în alegerea luptei politice am ales cândva PNŢCD. În fine,totul a plecat de la Haţeg unde am susţinut trup şi suflet cu credinţă în dreptate PNŢCD, această alegere tocmai având două raţiuni una, depărtată în timp, de familie unde am avut strămoşi ţărănişti şi alta mai aproape în vremi. Momentul de demnitate, onoare implicit valoric care şi atunci dar mai ales acum te poate lăsa pe drumuri a fost scurt şi cuprinzător doar pentru minţi sănătoase ideologic, ceea ce în România nu prea afli decât rareori. Astfel că totul s-a frânt mai ales după care am pierdut alegerile total dubios am fost nevoit spre liniştea mea şi a familiei să aleg un exil. A fost să fie Clujul unde încă am mai găsit un PNŢCD boem şi moral, astfel că am putut relua lupta cea bună; dar se pare că Europa a iubit mai repede o sectă desprinsă din iliesciotism decât un brand naţional ţărănist creştin democrat; se pare că ceea ce enervează mult în Europa la ora aceasta este caracterul NAŢIONAL al PNŢCD!!! În fine mai apoi nu au mai rămas decât sediul şi luptele intestine, unele doar poate ca să ţină sub vagi răsuflări partidul. Apoi am plecat hoinărind prin ong- uri politice în preajma altor partide căutând oameni politici. Şi am aflat social democraţi veritabili şi am aflat liberali veritabili chiar şi naţionalişti demni de respect. De curând am ajuns la Iaşi unde l-am întâlnit pe ţărănistul Vasile Lupu şi atât. Am ales să fiu în afara partidului fiindcă nu suport să-mi văd visul politic dărâmat, distrus şi marginalizat până la aproape dispariţie.

Aştept momentul când PNŢCD îşi va afla OMUL sau OAMENII; fiindcă după cum ţara aceasta din nefericire naţională nu mai vede ori nu este lăsată la dumirire PNŢCD este singurul care are aspectele vitale ale României adică ţărănesc, naţional şi creştin democrat ceea ce azi enervează la culme forurile europene chiar şi pe cele creştin democrate devreme ce au ales doar secta pedelistă ca reprezentativă iar PNŢCD îl ţin la margine de drum…

Vă mărturisesc că este ceva cu PNŢCD fiindcă după ce am părăsit partidul ori de câte ori am vrut să aderez la vreun alt partid sau să fiu apropae de o altă doctrină ceva din mine nu m-a lăsat să o fac şi bine că
m-a ferit Dumnezeu!!!

Astfel cred cu tărie că PNŢCD şi a lăsat amprenta asupra mea ca OM de aceea cred că se vede faptul permanemanţei SENIORULUI Corneliu Coposu care şi a lăsat în conştiinţa ţărăniştilor tăria crezului politic naţional ţărănesc creştin şi democrat de aceea aş vrea ca Dumnezeu să dumirească naţiunea română şi să o îndrepte spre PNŢCD sau spre unicul simbol al unei naţiuni, rămas României.

Stefan Martinescu

Proba adevarului

Este deja greu şi, după cum arată perspectivele, va fi din ce în ce mai greu. România a ajuns într-un impas major după ce, vreme de douăzeci de ani, şi-a cam jucat destinul la ruletă. Indiferent de avertismentele primite de-a lungul timpului, s-a năpustit cu incoştienţă spre mize mari, fără nici un fel de acoperire, ajungând astăzi, precum jalnicul personaj al lui Dostoievski, cu tâmpla aproape lipită de „revolverul” Istoriei. Şi ea, Istoria, nu prea acordă… graţieri! Am scris în două decenii cât alţii în douăzeci de vieţi, încercând să semnalez şi eu duiumul de erori comise chiar din momentul în care, dobândind Libertatea, oamenii au crezut (prima eroare!) că s-au lepădat spontan şi de Răul ce se cuibărise pervers în conştiinţa românimii. Unii m-au privit cu indiferenţă, alţii cu circumspecţie, cei mai mulţi cu măsluită superioritate şi doar foarte puţini admiteau argumentele izvorâte din experienţa acumulată tocmai în Viitorul la care, fără a avea habar, jinduia o ţară întreagă. Acum, efectele erorilor vor ieşi toate deodată la suprafaţă. România va avea, implacabil, proba adevărului. Al adevărului crud, neiertător… La început a fost o revoluţie. Speriaţi însă de radicalismul inerent al acesteia, românii au înfrânat-o când nici nu începuse bine şi, astfel, paradoxalul a înlocuit normalitatea, iar Minciuna a rămas neclintită pe frontispiciul unei Românii invitate reverenţios la „tangoul” internaţional. Înmărmuriţi, observatorii sesizau cum, sub lozincile anticomuniste, se lăfăiau în continuare cei mai veroşi dintre comunişti şi cum, dintr-o dată, o ţară întreagă a fost transformată într-o simplă Sursă, din care s-au înfruptat cu neruşinare toţi, până când sărmana s-a ruinat de-a binelea. Ceauşescu ajunsese la zidul de la Târgovişte pentru „doar” 11 miliarde de dolari, în vreme ce, după execuţia acestuia, zeci şi zeci de alte miliarde au căzut pradă cohortelor perindate succesiv pe la frâiele Puterii. S-au volatilizat capacităţi economice încă funcţionale, au dispărut Bănci cu seifuri doldora de valută forte, s-au angajat datorii imense, fără nici un pic de discernământ, dezmăţul devenind deviza oricăruia îşi dorea să nu care cumva să rămână în urma atâtor şi atâtor… „oameni de bine” (termen ce a înlocuit „revoluţionar” deja perimatul „tovarăşi”). Fost-a cineva măcar tras de mânecă? Fost-a vreunul obligat să pună la loc ceea ce şi-a însuşit cu mârşavă rapacitate? În afară de câţiva „puricei”, nu am cunoştinţă ca vreun „rechin” să fi fost „tras pe uscat”. Dimpotrivă. Au devenit toţi granguri respectabili, pe lângă care se gudură o naţiune întreagă…A mai fost şi „valul” de retrocedări ale agoniselii generaţiilor trecute. În loc să le administreze în continuare cu chibzuinţă, românii s-au năpustit să le prăpădească prin magazinele cu mărfuri de „bon-ton” sau le-au lăsat zălog pe la tot felul de vânzători de iluzii.
Ceea ce ar fi trebuit să se constituie în fundamentul structurii sociale temeinic concepute s-a transformat în doar câţiva ani în fumul himeric al imaginaţiei fără limite. Nimic în plus, totul numai în minus…Lenea s-a instaurat mai dihai decât odinoară comunismul. Cocoţată pe „tancurile” trândăviei, rânjeşte cu sarcasm în faţa oricărui îndemn la cât de câtă hărnicie. Plătim în fiecare zi 4,5 milioane de Euro doar dobânzi (rata în creştere!) şi nimeni nu îşi suflecă mânecile pentru a mai diminua întrucâtva marasmul năvălitor. Fiecare aşteaptă de la ceilalţi rezolvarea situaţiei, conservându-şi şmechereşte poziţia de profitor fără muncă. Se reclamă judicios lipsa de productivitate, dar nimeni nu întreprinde ceva pentru relansarea economică. Doar ajustarea cheltuielilor bugetare, oricum obligatorie, nu este de-ajuns. În locul unor programe, chiar şi draconice (deh, s-a depăşit chiar şi ultimul ceas), care să demareze transpunerea în practică a proiectelor multicolor expuse, responsabilii se rezumă doar la lamentări mai mult sau mai puţin răspicate. Toţi ştiu cum şi de ce (ne fac „doct” demonstraţia), dar nimeni nu întreprinde ceva concret. Ce mai aşteptaţi, oameni buni?!…Se tot vântură sintagma „fonduri europene”, de parcă Uniunea Europeană ar fi ca o nuntă cu dar de prin partea locului, la care românii, ca nişte miri frumos fardaţi, să fie proţăpiţi în fruntea bucatelor. Falsă perspectivă! Miliardele comunitare au fost prevăzute pentru susţinerea şi completarea efortului propriu şi nicidecum pentru înlocuirea acestuia. Grecii vor primi miliarde, pentru că au parte anual de o „infuzie” de 6-8 milioane de turişti, pe care îi slugăresc zi şi noapte mai abitir decât o făceau pe vremuri slugile de pe la curţile aristocratice. Or fi şi ei balcanici, cu metehnele binecunoscute, dar nici chiar aşa, ca noi, românii!…Într-o bună zi, europenii se vor fi săturat de smiorcăielile românilor şi este foarte plauzibil să ne trezim, din nou, reaşezaţi în acelaşi rând cu Turcia şi ţările Orientului Mijlociu. Atunci, totul va fi fost pierdut şi vom relua istoria de la capăt. Cu toate chinurile care, în timp, ne-au transformat dintr-un popor falnic într-o oarecare populaţie promiscuă!…Şi să nu credeţi cumva că am scris acest articol cu satisfacţia aceluia ce se vede confirmat în toate previziunile făcute! Nu, nu mă bucur. Fiecare frază m-a înlăcrimat. Un plâns ce-mi seacă inima…

Doru Braia

Mai este poporul suveran?

Motto: “În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului”. Constituția României, art. 69, (1)

Conform Constituției României, Articolul 61, alineatul 1, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român. De asemenea, legea supremă a țării menționează în articolul 69 faptul că “în exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului”.

În acest context, întrebarea este dacă, prin prisma votului din 15 iunie a.c. (prin care parlamentul a acceptat asumarea răspunderii de către guvern în legătură cu diminuarea salariilor și a pensiilor) reprezentanții națiunii române în supremul for legislativ și-au îndeplinit prerogativele constituționale – acelea de a ne reprezenta și de a fi în serviciul poporului român.

Întrucât există percepția că prin acest vot parlamentarii nu au ascultat opinia celor care i-au delegat, ci au îndeplinit un ordin al conducerii de partid, îi propunem șefului statului să inițieze un referendum cu privire la această lege a diminuării semnificative a veniturilor populației. Acoperirea constituțională e reprezentată de Articolul 90 din Constituția României, conform căruia, Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

Suveranitatea naţională aparţine poporului român. Numai organizarea unui referendum în legătură cu subiectul de interes național menționat anterior ar acorda acestei legi legitimitatea necesară.

Dr. Mihai Cucerzan