NOUTĂȚI

3 Iunie 2016 - Călin Buzoianu – candidat PNȚCD la Consiuliul Local Cluj-Napoca – Votați PNȚCD +++ 3 Iunie 2016 - Horea Dan – Presedinte PNȚCD Cluj la NapocaFM – Votați PNȚCD +++ 11 Mai 2016 - CINSTE, PROFESIONALISM ŞI CREDINŢĂ ÎN DUMNEZEU CÂTEVA MOTIVE PENTRU CARE MERITĂ ... +++ 9 Mai 2016 - CELEBRAREA ZILEI DE 10 MAI Marți, 10.05.2016 ora 13:00, vă i ... +++ 9 Mai 2016 - INVITAȚIE – Conferință de presă  – Omagierea zilei de 10 mai ! Marți, 10.05.2016 ora 15:30, vă i ... +++ 4 Mai 2016 - Întâlnire cu Octavian Buzoianu la PNȚCD Cluj INVITATIE Toți cei care doresc să ... +++ 28 Aprilie 2016 - Adrian Coroian, secretar general PNȚCD Cluj-Napoca, la emisiunea „Casa Poporului”, pe Look TV. http://looktv.ro/pntcd-doar-istorie ... +++ 27 Aprilie 2016 - Ramon Moldoveanu, secretar general al PNȚCD Cluj la Look TV http://looktv.ro/pntcd-doar-istorie ... +++ 19 Aprilie 2016 - Proiecte PNȚCD pentru Cluj Principalele idei pentru care vă r ... +++ 11 Aprilie 2016 - Comunicat de presă – Candidați PNȚCD Cluj In cadrul conferintei de presa de a ... +++ webdesign

Category Archives: Noutati

Numai uniti vom reusi!

… rasadeste Doamne dragostea si crinul
in ogorul napadit de ura
si asterne peste munti de zgura
linistea iertarea si seninul
(Corneliu Coposu – „Rugă”)

Suntem mai aproape decat oricand de soluţionarea amiabilă a blocajului în care se găseşte partidul de aproape doi ani. Fiecare taranist, trebuie să accepte că ceea ce ne-a adus pe toţi în PNŢCD – valorile, principiile şi tradiţiile partidului – sunt mult mai importante decat opţiunile legate de persoane. Fiecare taranist trebuie sa fie constient ca ceea ce ne uneste este mai puternic decat ceea ce ne dezbina. Dar mai ales, fiecare taranist trebuie sa isi doreasca cu toata taria reconcilierea si unitatea partidului.

Evident ca s-au facut greseli. Evident ca s-a semanat ura si dezbinarea in partid. Dar a venit momentul ca noi toti taranistii sa fim din nou uniti, sa ne ridicam la inaltimea credintei noastre si sa rostim impreuna: …”Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”..!

In actualul context economic si politic din Romania, PNTCD merita si trebuie, sa revina pe prima scena a politicii romanesti. Toată lumea vede ce se întămplă acum pe scena politică a tarii: incompetenta, minciuna, coruptie, cu grave consecinte asupra natiei – saracie, mizerie sociala, insecuritate publica, emigrare. Astăzi nu se mai poate da vina pe ţărănişti. In ultimii 10 ani, PNŢCD a fost marginalizat, izolat, discreditat, iar situatia tarii s-a inrautatit.

PNŢCD a susţinut cu consecvenţă şi uneori singur toate obiectivele majore ale României postcomuniste: integrarea euroatlantică, descentralizarea administrativă, combaterea corupţiei, asumarea trecutului şi asanarea morală a clasei politice, reforma şi restructurarea, proprietatea privata, drepturile omului şi democratia. Niciun alt partid nu a militat permanent pentru materializarea acestor obiective, nici un alt partid nu si-a facut din reforma morală crezul politic principal.

Poate, dacă PNŢCD ar fi fost sprijinit în demersurile pe care le-a iniţiat în timpul guvernării 1996-2000, în acest moment, atât noi cât şi Uniunea Europeană am fi putut avea mai puţine motive de îngrijorare, iar romanii nu ar fi asistat la acest haos politic care poate avea consecinţe foarte grave atât în plan economic, cât şi în plan social. Natia romana este abuzata si slabita, demoralizata si indatorata cum n-a fost niciodata in istorie, de catre cei care nu au urmarit altceva decat manelizarea Romaniei in folosul lor personal.

A sosit momentul ca PNTCD sa revina in forta pe scena politica a tarii si sa propuna romanilor crestin-democratia ca singura cale de salvare si de intarire a natiei. Noi nu dorim sa facem o natiune de asistati sociali, ci o natiune de oameni liberi si puternici. Noi nu dorim puterea de dragul puterii, ci pentru a o pune in slujba natiei. Vom promova competenta si bunul simt, vom promova premiantii si nu repetentii.

De aceea, in aceste momente in care Romania are atata nevoie de PNTCD, fac apel la fiecare taranist sa creada in procesul de reconciliere si unificare a partidului, sa sprijine eforturile echipelor de negociere si sa se angajeze in acest proces cu toata deschiderea si in toate organizatiile. Trebuie sa fim cu totii constienti ca reconcilierea in cadrul partidului este un eveniment istoric pe care nu ne putem permite sa il ratam.

Mai ales in conditiile actuale din tara, este extrem de important sa dam un semnal de iubire si forta natiei romane, ca partid politic unit si moral, cu un program politic bazat pe doctrina verificata a crestin-democratiei, singurul capabil sa scoata tara din criza.

In final, fac apel la fiecare taranist sa inchida capitolul dezbinarii, sa isi adauge numele la aceasta reconciliere istorica si sa contribuie cat poate la unitatea si bunul mers al partidului.

Numai uniti vom reusi!

Doru Nasui

Cauza si efect

Tratând efectul, nu elimini cauza; pare evident, mai puţin pentru guvernul Băsescu-Boc. Măsurile disperate de tăiere a salariilor bugetarilor, a pensiilor, a subvenţiilor şi a alocaţiilor de tot felul nu salvează situaţia; doar amână deznodământul.

“Curbele de sacrificiu” încearcă să cârpească sacul putred al bugetului, pentru a opri hemoragia, dar – neatingând cauzele acesteia – nu rezolvă problemele României.

Nu există ţări sărace şi ţări bogate; sunt numai ţări bine administrate şi ţări prost administrate, iar România este prost administrată.

În România, statul este – în mod intenţionat – prost construit. Răul pleacă de la Constituţie, care statuează o putere executivă bicefală, un număr prea mare de parlamentari, două Camere cu atribuţii identice, o Curte Constituţională cu determinantă politică şi o justiţie la discreţia legislativului şi chiar a executivului.

În România, legile nu sunt puţine, clare şi stabile, ci numeroase, interpretabile şi permanent schimbate. Nu suntem o democraţie, pentru că suntem la discreţia oligarhiei, care are cele mai adânci rădăcini în serviciile secrete succesoare fostei Securităţi. Deoarece în România, cei care trebuie să apere interesul cetăţeanului – prevenind sau sancţionând jefuirea banului public – sunt primii responsabili de aceasta, statul este organizat în stil mafiot.

Guvernul nu are viziune şi proiect. În schimb, are 15 miniştri, 65 de secretari de stat şi 203 şefi de agenţii, cu rang de secretar de stat. Cu 283 de componenţi, este cel mai numeros guvern din lume.

Statul nostru consumă mai mult decât încasează, iar deficitul bugetar este cronic. În anul 2009, Guvernul României a încasat 50 miliarde de euro, dar a cheltuit 58 de miliarde de euro. Ca să nu sperie poporul, raportează deficitul nu la venituri, ci la PIB: -5,5%, nu -16%.

Ca să cheltuie mai mult decât veniturile colectate, guvernul s-a tot împrumutat. Viteza de creştere a datoriei publice, internă şi externă – în condiţiile ineficienţei sectorului public şi a incapacităţii guvernului de a ameliora circumstanţele economiei naţionale – reprezintă principala ameninţare pentru ţară.

Pentru ca bugetul să fie bogat, trebuie ca economia să meargă bine. Un guvern responsabil nu ar fi ajuns în situaţia guvernului Băsescu-Boc. Un guvern eficient, înainte de a tăia cheltuielile, ar fi reuşit să sporească veniturile.

În primul rând, ar fi trebuit să încurajeze economia reală, ca să creeze valoare adăugată mai mare şi – implicit – să aibă o bază de impozitare mai mare. În loc să crească fiscalitatea, guvernul ar fi trebuit să o reducă; în vreme de criză, este axiomatic. Ar fi trebuit să capitalizeze Eximbank, pentru a facilita exporturile. Ar fi trebuit să facă orice pentru a mări capacitatea de absorbţie a fondurilor primite de la Uniunea Europeană. Guvernul nu poate, pentru că este incompetent.

În al doilea rând, guvernul ar fi trebuit să rentabilizeze companiile la care statul este acţionar unic sau majoritar. Statul are 40 de companii şi regii, care, deşi în majoritate sunt monopoluri, lucrează în pierdere ori cu profit minim şi nu îşi plătesc obligaţiile faţă de bugetele statului; ba îşi mai permit să finanţeze echipe de fotbal. Cu toate astea, salariile celor 260.000 de angajaţi ale acestora totalizează 3,2 miliarde euro/an, ceea ce înseamnă o medie de 1.000 euro/lună, faţă de 520 euro/lună la funcţionari şi 340 euro/lună în economie. Aici este clientela politică, deci guvernul nu vrea, pentru că este corupt.

În al treilea rând, ar fi trebuit să elimine corupţia din achiziţiile publice. În anul 2009, din 80.000 de contracte încheiate, în valoare de 12 miliarde euro, numai 12% s-au adjudecat prin e-licitaţie. Dacă facturile au fost umflate, aşa cum se estimează, cu 20-40%, rezultă o hemoragie – provocată de corupţie – de aproape 5 miliarde euro! (Şi) Aici este clientela politică, deci guvernul nu vrea, pentru că este corupt.

În al patrulea rând, ar fi trebuit să reducă evaziunea fiscală, despre care admite că se cifrează la 28% din PIB. Un procent înseamnă 1,2 miliarde euro în plus la buget. (Şi) Aici este clientela politică, deci guvernul nu vrea, pentru că este corupt.

În al cincilea rând, ar fi trebuit să reducă numărul de angajaţi din serviciile secrete, care sunt supranumerice şi suprafinanţate. Statul cheltuie anual aproximativ 4 miliarde euro pentru plata a 260.000 de bugetari din sistemele “speciale”, de siguranţă publică şi apărare, adică 38% din cheltuielile totale (10,7 mld euro) de personal din sectorul public. Rezultă o medie de 1.300 euro/lună/salariat! Dar aici este rădăcina oli-garhiei, iar guvernul nu vrea, pentru că ar zbura de îndată.

În al şaselea rând, ar fi trebuit să eficientizeze serviciile publice de aşa manieră încât să poată reduce numărul de salariaţi. În anul 1990, România funcţiona cu 800.000 de bugetari, în timp ce astăzi are 1.370.000. Aici guvernul nu poate face nimic pentru că este incom-petent.

Abia în al şaptelea rând şi numai dacă mai era necesar, ar fi trebuit să reducă unele salarii, dar în niciun caz pensiile.

Din păcate, nicio clipă, nici un decident nu a vorbit despre creşterea veniturilor; toţi, în frunte cu preşedintele Băsescu, s-au concentrat pe reducerea cheltuielilor. Consecinţele vor fi dramatice: bătrânii vor muri mai repede, pentru că nu mai au bani de medicamente; medicii vor emigra în număr şi mai mare; dascăli vor fi şi mai puţini; consumul va scădea şi mai tare, iar economia se va contracta şi mai mult.

România se scufundă. Preşedintele şi guvernul au demonstrat cât se poate de clar că sunt incapabili şi iresponsabili. Salvarea nu mai poate veni decât de la popor, care – până la urmă – trebuie să facă o legătură între calitatea alegerilor sale şi calitatea vieţii sale.

Radu Sârbu
(Sursa: Ziarul BURSA)

De 10 mai – Pledoarie pentru monarhie

Data de 10 Mai, sărbătoarea Regatului României, interzisă de comuniști, ignorată de către autorități după 1989, este legată de trei evenimente cruciale din istoria modernă a țării noastre:
1) Pe 10 Mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen depune jurământul în fața Parlamentului.
2) Pe 10 Mai 1877, Carol I proclamă solemn Independența României.
3) Pe data de 10 Mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României, iar țara a fost ridicată la rangul de Regat, cunoscând ulterior cea mai mare dezvoltare din istorie, marcată printre altele și de unirea tuturor Românilor.

Instabilitatea actualei scene politice, lipsa prestigiului internațional, nesfârşitele dispute între instituţiile statului îi fac pe mulţi români să resimtă lipsa unui reper în viaţa politică şi să se întrebe dacă nu cumva monarhia este ultima soluţie. Realitățile actuale ale acestui sistem neo-fanariot politic care a falimentat România se asemănă cu cele din 1866. Românii s-au săturat să voteze politicieni care înainte de alegeri momesc electoratul iar când au ajuns la putere servesc doar interesele grupului de proveniență ignorând promisiunile către populație.

Acum 20 de ani, prin vocea liderului său, Seniorul Coposu, PNȚCD, alături de elita intelectuală a țării solicita revenirea României la forma de stat monarhică. O revenire firească, întrucât actul de abolire a monarhiei din 30 decembrie 1947, conform principiilor elementare ale dreptului este nul deoarece a fost luat în condițiile șantajului sovietic. Mai-marii politicii românești ai acelei vremi, speriați de posibilitatea pierderii privilegiilor care li se întrezăreau (și pe care le vedem astăzi) au preluat propaganda sovietică anti-monarhică, zugrăvind o imagine a unui sistem depășit, feudal, evident inferior valorilor republicane. Realitățile regăsite recent de români în state monarhice precum Spania, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Suedia, Norvegia, Japonia infirmă această manipulare.

Considerăm că revenirea la forma de stat monarhică reprezintă o prioritate a României, aceasta fiind prima măsură în vederea clădirii din temelii a unei noi clase politice, capabilă să schimbe actualii politicieni și atributele acestora. Până când acest deziderat nu va fi realizat, politica românească va continua să se bălăcărească în mediocritate, iar costurile acestui lux îl vom plăti cu toții.

Mihai Cucerzan